SFATURI PENTRU SIGURANTA PE TIMP DE VARA

O data cu venirea sezonului cald apar si noi oportunitati pentru animalul dumneavoastra curios sa intre în tot felul de încurcaturi. Va oferim câteva sfaturi pentru a-l tine pe prietenul dumneavoastra patruped protejat pe timpul verii.

·      Nu lasati animalele nesupravegheate lânga piscine. Daca animalele de talie mica nu sunt atente si cad în apa sau pur si simplu vor sa se racoreasca s-ar putea sa le fie dificil sa iasa din piscina. Totusi daca prietenul patruped stie sa înoate, faceti-le o baie dupa ce-l scoateti din pisicina pentru a îndeparta clorul si bromul din blana acestora.

·      În timpul petrecerilor tineti bauturile alcoolice departe de animale. Câinii au o afinitate pentru cocktailuri, lichior si alte bauturi. Nu este nevoie de o cantitate foarte mare pentru a produce intoxicatie la cainii mici.

·      Daca aveti animale în curte evitati sa plantati crini în gradina. Crinii sunt foarte toxici si pot cauza insuficienta renala si moarte. Nu trebuie sa se ingere o cantitate foarte mare pentru a otravi o pisica.

·      Unii oameni aplica crema protectoare pentru a preveni arsurile solare la câinii cu parul scurt sau cei cu blana alba. Înainte sa faceti asta asigurati-va ca veterinarul dumneavoastra este de acord cu utilizarea acesteia. Crema protectoare pentru copii care contine oxid de zinc sunt în general mai sigure, în timp ce cremele mai puternice pot produce iritatii ale pielii.

·      Artificiile si animalele nu fac cea mai buna combinatie – nici macar de ziua Americii sau Frantei :-) ! Metalele grele si produsele chimice (azotat de potasiu, arsenic, clorati, cupru, etc) sunt utilizate pentru fabricarea acestor produse si, daca este ingerat de catre un catel jucaus, poate duce la otravire. Auzul animalelor este mult mai sensibil decât al nostru, asa ca este mai bine sa tineti animalele în casa.

·      De asemenea colierele fosforescente sau bratarile, populare pe timpul artificiilor sau în orice alta noapte cu evenimente ar trebui tinute departe de animale datorita continutul de lichid chimical din compozitia acestora ce poate fi iritant pentru piele si gingii.

·      Daca în gradina dumneavoastra a-ti utilizat fertilizatori, ierbicide sau insecticide cititi cu atentie instructiunile producatorului astfel încât sa permiteti sa treaca suficient timp pâna când animalul dumneavoastra se poate plimba în siguranta în zona respectiva.

·      Momeala pentru melci, otrava de sobolani sau pentru orice alt daunator nu trebuie lasat la îndemâna animalului. Multe din aceste produse sunt foarte extrem de atractante si pot cauza afectiuni extrem de grave si chiar moartea animalului daca este ingerata o cantitate suficienta de otrava. Aceleasi reguli se aplica si pentru antigel.

·      Pe timpul verii asigurati-va ca animalul dumneavoastra este protejat împotriva puriciilor si capuselor. Veterinarul dumneavoastra va poate recomanda produse sigure si eficiente pentru câinele sau pisica dumenavoastra. Luati aminte faptul ca produsele vândute, la negru ,, sau chiar si cele din spitalele veterinare sunt foarte toxice pentru pisici, astfel nu folositi produse destinate câinilor la pisici.

 

PARVOVIROZA CANINA

 

 Parvoviroza canina, produsa de Canine Parvovirus 2, reprezinta una dintre cele mai des întâlnite boli infecto-contagioase la catei în primele luni de viata, care poate provoca moartea animalului.

Parvoviroza canina este o boala infectioasa si contagioasa care se caracterizeaza prin sindrom gastrointestinal si mortalitate ridicata.Boala este cunoscuta si sub denumirea de gastroenterita hemoragica cu parvovirus. Pentru prima data aceasta boala a fost evidentiata in anul 1970 la cainii militari sanatosi care surprinzator au un numar destul de mare de anticorpi. Astfel s-a constatat ca acest parvovirus este destul de mult raspandit la caini, dar fara manifestari simptomatice.

Aceste infectii au o rata ridicata de raspandire si mortalitate la caini. Boala este cauzata de parvovirusul canin CPV care apartine familiei Parvovoridae. La aceasta infectie sunt sensibile animalele carnivore de toate varstele, dar mai ales cele care au varsta cuprinsa intre 6 saptamani - 6 luni. Principala sursa de infectie este un animal bolnav de la care virusul se raspandeste prin fecale sau voma. Imbolnavirea unui caine se realizeaza destul de repede cu un numar mic de particule virale. Virusul patrunde in organism pe cale nazala sau bucala si este considerat foarte rezistent (in mediul inconjurator rezista 5-6 luni) si usor de raspandit in imbracaminte sau incaltaminte.

Cum se raspandeste ?

Parvoviroza canina se transmite prin contactul direct dintre caini sau prin contactul cu fecalele contaminate, prin mediul inconjurator sau prin intermediul oamenilor care intra in contact cu animalele bolnave. Virusul poate contamina intr-o pensiune  ori intr-un adapost pentru animale suprafetele, mancarea si vasele de apa, zgarzile, lesele si de asemenea se pot contamina mainile persoanelor care se ocupa de cainii infectati.

Virusul este rezistent la caldura, frig, umiditate si la uscaciune, poate supravietui in mediu pentru perioade foarte lungi de timp. Chiar si urmele de fecale ce contin parvoviroza pot servi ca mediu de stocare al virusului si pot contamina alti caini care intra in contact cu mediul infectat. Parvoviroza canina se transmite cu usurinta dintr-un spatiu in altul de pe blana sau labele cainilor, ori prin intermediul custilor, pantofilor sau al altor obiecte contaminate.

Toti cainii sunt expusi riscului de infectare cu parvoviroza, insa puii sub patru luni care nu au vaccinul impotriva acestei boli sunt mult mai expusi riscului de imbolnavire.

Care sunt simptomele in parvoviroza ?

Parvoviroza canina  provoaca letargie, pierderea apetitului, febra, vomitare si diaree severa uneori cu sange. Vomitarea si diareea pot produce deshidratarea rapida. Majoritatea deceselor cauzate de parvoviroza apar in primele 48-72 de ore de la aparitia semnelor clinice. Daca puiul sau cainele tau prezinta oricare dintre aceste simptome, trebuie sa contactezi imediat medicul veterinar.

Cum se diagnosticheaza si trateaza parvoviroza ?

Parvoviroza canina  este adesea suspectata pe baza istoricului medical al cainelui, al examenelor fizice si al testelor de laborator.

Tratamentul are ca scop sustinerea organismului pana ce sistemul imunitar reuseste sa elimine infectia. Tratamentul trebuie inceput imediat si consta in principal in combaterea deshidratarii prin inlocuirea fluidelor pierdute, controland diareea si vomitarea, precum si prevenind infectiile secundare.

Cainii bolnavi trebuie tinuti la caldura si trebuie sa primeasca ingrijiri medicale corespunzatoare. Atunci cand un caine are parvoviroza, tratamentul poate deveni foarte costisitor si cainele poate muri chiar daca se intervine cu un tratament agresiv. Diagnosticarea timpurie si un tratament intens sunt foarte importante pentru vindecare.

Avand in vedere ca aceasta boala este extrem de contagioasa, izolarea cainilor infectati este esentiala pentru minimizarea riscului de raspandire. O curatenie si o dezinfectie temeinica a zonelor in care au fost tinuti cainii contaminati, este vitala pentru a tine sub control raspandirea bolii. Virusul nu poate fi omorat cu usurinta, astfel incat este bine sa te consulti cu medicul veterinar despre agentii de curatare si dezinfectie potriviti.

Cum putem preveni parvoviroza ?

Vaccinarea si o buna igiena sunt componente critice pentru prevenirea infectarii cu parvoviroza.

Vaccinarea este extrem de importanta. Puii se pot imbolnavi foarte repede, pentru ca imunitatea naturala oferita de laptele mamei lor se poate diminua pana cand sistemul lor imunitar propriu nu este dezvoltat suficient pentru a lupta cu boala.Un pui se poate imbolnavi daca este expus la parvoviroza canina in timpul acestei perioade in care sistemul lui imunitar nu este pe deplin dezvoltat.

O grija in plus ar fi ca imunitatea provenita din laptele matern ar putea sa interfereze cu un raspuns eficient al vaccinarii. Asta inseamna ca ocazional se pot imbolnavi chiar si puii vaccinati. Pentru a reduce perioadele cu imunitate scazuta si pentru a oferi cea mai buna protectie impotriva parvovirusului in primele luni de viata, se vor administra puilor o serie de vaccinuri.

In ciuda vaccinarii, un procent foarte mic de caini nu dezvolta imunitate impotriva bolii si raman pasibili de infectare.

Pana cand puii primesc toate vaccinurile, stapanii ar trebui sa fie foarte precauti cand vine vorba de socializarea lor in locuri in care mai sunt si alti caini (parcuri, gradinite canine, cursuri de dresaj). Pensiunile si scolile de dresaj cu o reputatie buna reduc riscul de expunere la parvoviroza prin obligativitatea vaccinarii inainte de admitere precum si printr-o buna igiena si izolarea in carantina a puilor bolnavi. Contactul cu cainii infestati si cu spatiul in care traiesc ar trebui evitat sub orice forma.

Ca o masura de precautie, atunci cand iesi la plimbare cu cainele, nu il lasa niciodata sa intre in contact cu fecalele altor caini.

Cainii care vomita si au diaree sau alti caini care au intrat in contact cu virusul, nu ar trebui sa fie dusi in pensiuni pentru animale, la expozitii, in parcuri pentru caini sau in alte zone in care pot intra in contact cu alti caini. Asemanator, cainii nevaccinati nu ar trebui sa fie expusi la alti caini bolnavi sau cu un istoric al vaccinurilor necunoscut. Oamenii care lucreaza cu cainii bolnavi, nu ar trebui sa puna mana pe alti caini sau macar ar trebui inainte sa se spele pe maini si sa-si schimbe hainele.

Desi acest articol ofera informatii de baza despre parvoviroza, medicul veterinar este mereu cea mai buna sursa de informatii despre sanatatea animalelor.

 Discuta cu medicul tau veterinar despre parvoviroza canina si prevenirea ei.

 

 

 

Babesioza

 Numarul de cazuri de babesioza din Clinicile noastre este deja alarmant de mare. Drept urmare, va sfatuim sa va deparazitati extern cateii. Produsele sunt variate si la îndemâna oricui.

Succes si speram sa nu aveti parte de evenimente neplacute !!!

     Babesioza este o parazitoza, originara din Asia, zona calda, recent aparuta pe meleagurile romanesti datorita mai ales cresterii temperaturii medii anuale.  Grupul de paraziti care determina aceasta boala a fost descoperit de bacteriologul roman Victor Babes, de unde si numele bolii si al agentilor care o produc.

     Babesioza este o piroplasmoza produsa de protozoare din genul Babesia. Exista numeroase specii de Babesia care infesteaza diverse specii de animale (cai, caini, pisici, chiar si omul uneori). La caine 2 specii sunt incriminate pentru producerea acestei afectiuni: Babesia canis (de dimensiuni mari) si Babesia gibsoni (specia mai mica). Specii noi de Babesia continua sa fie descoperite peste tot in lume.

Cum apare boala ?

     Boala este transmisa de catre capuse care sunt gazdele intermediare ale parazitului. Capusele elibereaza microorganismele tinere in torentul sangvin al cainelui. Acestea se ataseaza de hematii (globulele rosii) si le invadeaza. Pe o hematie se poate atasa pana la 4 indivizi. In interiorul hematiei organismele se divid in 2 si apoi incep sa secrete enzime toxice care distrug hematia. Microorganismele sunt eliberate din nou in torentul sangvin unde vor ataca alte hematii. Capusele pot consuma aceste globule rosii infestate si pot transmite Babesia la un alt animal. Si astfel ciclul se repeta. O capusa trebuie sa se hraneasca cel putin 2-3 zile pentru a putea elibera Babesia in sangele victimei. Femelele gestante pot transmite parazitului prin intermediul placentei puilor. De asemenea un caine purtator de Babesia prin muscatura va transmite boala si altui semen.

     Hematiile infectate sunt atacate de sistemul imunitar, deoarece sunt considerate agenti patogeni din cauza prezentei parazitilor. Astfel se produce o dubla distrugere a hematiilor: auto-imun si produsa de Babesia, care duce la anemie masiva. Majoritatea cainilor aflati in faza acuta necesita transfuzie de sange datorita anemiei severe.

Semne si simptome

     In forma acuta, semnele sunt variate si de intensitate crescuta:

- Letargie (slabiciune)

- Febra

- Mucoase/gingii palide

- Splenomegalie/hepatomegalie (marire in volum a splinei si ficatului)

- Ganglioni umflati

- Urina inchisa la culoare

- Icter (ingalbenirea pielii si a conjunctivei ochilor din cauza biliruginei eliberata in exces in sange)

- Cresterea ritmului cardiac ( ca masura a organismului sa compenseze anemia)

- Lipsa poftei de mancare

     Daca semnele infectiei acute sunt de intensitate moderata si ne-letale, se trece in forma cronica. Animalul aparent sanatos este totusi purtatorul parazitilor si il poate transmite altor caini prin intermediul capuselor.

Diagnostic

     Aceasta boala este dificil de diagnosticat. Insa o analiza simpla de sange poate detecta anemia (scaderea numarului de globule rosii) si trombocitopenia ( scaderea trombocitelor). In unele cazuri microrganismele pot fi vazute pe frotiu de sange, sansele sunt mai mari daca sangele este recoltat din capilare (ureche) decat din vasele de sange.  Aceasta este o confirmare a infectiei, insa absenta lor de pe frotiu nu inseamna ca animalul este sanatos. Detectarea anticorpilor impotriva Babesiei este o alta analiza de confirmare a infectiei, insa poate da si aceasta rezultate inselatoare. Un caine inca mai poate prezenta acest tip de anticorpi o perioada de timp dupa ce a scapat de boala, deci este sanatos, insa descoperind anticorpii se poate crede ca este inca afectat. Alta varianta este aceea a nedescoperirii anticorpilor, la inceputul infectiei, deci nu se poate considera animalul sanatos daca nu s-au descoperit. O alta analiza mai elaborata si foarte scumpa chiar si in occident dar care poate fi efectuata si la noi , este detectarea materialului genetic al microorganismului.

Tratamentul

     In prezent exista diferite scheme de tratament pentru aceasta boala in functie de specia care a produs-o. Tratamentul este destul de costisitor , de lunga durata si uneori cu multe efecte secundare. Un regim igienico-dietetic este necesar in completarea celui medicamentos. Transfuzia de sange poate fi uneori o necesitate. Babesioza este o boala mortala daca nu se intervine la timp. Medicul veterinar va va recomanda tratamentul adecvat pentru cainele dumneavoastra.

Preventie

     Preventia este cea mai buna metoda pentru a va scapa companionul de aceasta boala. Tinerea capuselor la distanta de caine este cea mai eficienta modalitate de a va feri de babesioza. Orice stapan de caine trebuie sa isi duca patrupedul la veterinar pentru o deparazitare externa lunar in lunile de vara. Sau poate face singur acasa aceasta manopera cu multitudinea de solutii antiparazitare existente pe piata. Inca de la inceperea sezonului cald (cand capusele prind viata) e nevoie sa faceti deparazitarile externe.

     Daca scoateti cainele la plimbare prin iarba (locul de unde se iau capusele), cand ajungeti inapoi acasa verificati-l de capuse. Daca descoperiti vreuna indepartati-o, abia dupa 2-3 zile va putea transmite boala, deci inca nu e prea tarziu. La primele semne de afectare  ale cainelui mergeti la veterinar.

 

 

 

 

Sarbatorile de iarna pentru animalele de companie….

Vin sarbatorile de iarna si fiecare familie incepe pregatirile culinare si ornamentale in casele lor. Daca din familia dvs face parte si un patruped iata cateva sfaturi utile pentru a evita "celebrele" indigestii cauzate de mancarea bogata in grasimi dar si alte probleme medicale de care poate sa sufere cainele sau pisica dvs.

Mancarurile precum sarmalele, carnatii, caltabosii, toba, chiftelutele, carnea de curcan, carnea de porc, sosurile, mezelurile, dar si altele, pot fi extrem de daunatoare animalului dvs de companie. 

DSC01988.jpg

 

Cainii pot suferi de inflamatia pancreasului (pancreatita) din cauza mancarurilor bogate in grasimi, cu care ei nu sunt obisnuiti. Daca intrebati medicul veterinar o sa va spuna ca desi cazuri de pancreatita se intalnesc pe tot parcursul anului, cele mai multe sunt in preajma sarbatorilor de iarna. In cazurile "fericite" aceste mancaruri pot cauza o voma usoara si diaree, iar aceasta problema se poate rezolva printr-o dieta alimentara. In functie de toleranta organismului animal la grasimi, aceste semne digestive se pot agrava si pot trece de la o pancreatita usoara spre o pancreatita severa si chiar spre moartea animalului. Daca observati semne clinice precum varsaturi repetate, diaree, abdomen umflat si tare la atingere (acest tip de abdomen este extrem de dureros), depresie generala, deshidratare, atunci mergeti imediat la medicul dvs veterinar.

Pancreatita acuta este o urgenta medicala!!!

Alte bunataturi precum ciocolata sau nucile de macadamia, pot fi de asemenea periculoase pentru companionul dvs. Ciocolata contine o substanta numita teobromina - asemanatoare cofeinei, care in doze mari poate provoca convulsii puternice si chiar poate sa duca la moartea cainelui sau a pisicii. Ciocolata neindulcita sau ciocolata amaruie contine cu 50% mai multa teobromina decat ciocolata cu lapte. Daca este suspectata intoxicatia cu ciocolata, animalele trebuie duse imediat la medicul veterinar pentru a opri convulsiile si pentru a elimina ciocolata din stomac prin inducerea vomei.

Nucile de macadamia nu sunt atat de periculoase precum ciocolata insa pot induce semne de paralizie in special pe trenul posterior. De cele mai multe ori cainii nu se pot ridica si nu se pot tine pe picioarele din spate, musculatura este incordata, muschii tremura si se poate observa chiar si umflarea articulatiilor. Deocamdata nu este cunoscuta substanta care determina aceasta intoxicatie la caini dar se stie ca chiar si 2-3 nuci de macadamia pot provoca aceste simptome neplacute. Din fericire cainii se recupereaza foarte bine dupa aproximativ 48h chiar si fara instituirea unui tratament.

Un alt produs cu o toxicitate chiar mai ridicata decat ciocolata este reprezentat de struguri si stafide. Aceste fructe consumate de catre cainele dvs pot duce la imbolnaviri grave precum insuficienta renala. Simptomele clinice sunt reprezentate de voma si diaree care se declanseaza la cateva ore dupa ingerarea fructelor. Semintele de struguri pot fi vazute in voma sau scaunul animalului. Animalul este slabit, refuza mancarea si bea prea multa apa. Insuficienta renala acuta poate sa apara dupa 24-48h cu consecinte grave pentru restul vietii cainelui. Inca nu este cunoscuta substanta toxica si nici mecanismul de actiune al acesteia. Nu se cunoaste nici cantitatea care declanseaza aceste simptome. Se stie faptul ca aceste semne clinice la caini pot fi declansate oricand, chiar daca in trecut acel caine a mai mancat struguri sau stafide si nu a prezentat niciun semn de boala.

Ornamentele din casa precum si jucariile de langa bradut destinate copiilor sau chiar animalelor dvs de companie pot reprezenta un alt pericol pentru sanatatea lor.

poze rama receptie vianu 2011 1720.jpg

 

Craciunita, cunoscuta in intreaga lume ca floarea sarbatorilor de Craciun, crenguta de vasc, aducatoare de noroc si belsug, dar si ilicele (stejarul vesnic verde), daca sunt ingerate de animalele de companie pot provoca iritatii orale dar si gastrointestinale.

Nu sunt rare nici cazurile de obstructie a esofagului cu hartie de impachetat cadouri, panglici, ornamente de brad, jucarii de mici dimensiuni, mingi etc. Daca ati impachetat ceva gustos, cainii nu vor ezita sa manance ambalajul doar ca sa ajunga la continut. Pisicile devin victime atunci cand inghit accidental o bucata de panglica, pana colorata, sau chiar mingiute cu care se joaca si pe care le urmaresc.

Cateodata, desi dvs incercati sa respectati toate aceste sfaturi, se pot intampla accidente. Daca ati observat ca animalul dvs prezinta unul din semnele clinice mai sus mentionate, nu evitati sa va adresati medicului veterinar chiar si atunci cand este sarbatoare.

 

Este necesar sau nu examenul de laborator înainte de anestezie?

               Aici vrem sa raspundem la aceste întrebari, dar întâi am vrea sa va prezentam opinia unui medic uman (R. Kreisburg, MD) despre arta punerii diagnosticului.

Arta diagnosticarii

„Pentru un diagnostic corespuzator avem nevoie de decizii corecte.
Pentru deciziile corecte este necesara informatia corecta.
Pentru a face rost de informatii corecte, trebuie sa punem întrebarile corespunzatoare.
Întrebarile corespunzatoare sunt cheia priceperii practicianului.”


Este necesar ( si în ce caz ) examenul de laborator înainte de anestezie?

 opiniile se deosebesc atât la medicii veterinari, cât si la cei umani.

Argumentele celor care sunt împotriva examenelor de laborator preanestezie:

1.) examenul de laborator ridica costurile anesteziei/interventiei chirurgicale
2.) valorile de laborator „crescute” în unele cazuri nu înseamna întotdeauna probleme ale organelor, pentru ca valorile „normale” de laborator de multe ori variaza în functie de individ.

Argumentele celor care sunt pentru examene de laborator preanestezie:

1.) Creste siguranta anesteziei
                Dupa unele studii, la 10 % din animalele clinic sanatoase aduse pentru interventii chirurgicale de rutina (ovariohisterectomie, castrare), se gasesc anomalii la examenul de rutina al sângelui. Un studiu a demonstrat, ca în cabinetele americane chestionate,  examenele de laborator cu valori anormale au dus la schimbarea protocolului de anestezie si la aprox. 3% din cazurile cu animalul clinic sanatos s-a amânat interventia chirurgicala.

2.) Scade îngrijorarea practicianului si a proprietarului fata de riscul anesteziei

                Procentul accidentelor de anestezie (scazut) nu-i intereseaza pe proprietari, daca moartea animalului sub anestezie a fost al lor. Este sarcina medicului veterinar ca sa linisteasca proprietarul si sa propuna aceste teste si sa le explice în amanunt. Bineînteles, proprietarul decide daca va solicita examenele de laborator preanestezie, sau nu. Sa nu uitam expresia, ca în lipsa cunostintelor proprietarul va decide numai pe baza pretului. Daca proprietarul decide ca nu vrea aceste examene, atunci este indicata semnarea unei declaratii despre aceasta decizie.
3.) Ajuta la stabilirea valorilor de baza a examenului de laborator al sângelui animalului

                În general examenul preanestezic este prima ocazie când examinam sângele unui animal clinic sanatos. Având în vedere ca valorile normale de laborator difera individual, astfel poate sa fie important ca sa stabilim valorile de baza la un individ. Este util ca sa dam o copie a rezultatelor la proprietar cu explicarea valorilor scazute sau crescute. Pentru ca în foarte multe cazuri se întâmpla ca o mare parte a proprietarilor vor cere ei la vizitele urmatoare sa se verifice valorile de laborator cu un examen nou. Aceasta abordare ajuta prin faptul ca în timpul vietii animalului se fac de mai multe ori teste de laborator de rutin? si din valorile rezultatelor primite putem sa observam din timp aparitia timpurie a bolilor ficatului sau rinichilor, astfel ajutand practicianul.
4.) Ajuta la executarea Triunghiului de Diagnostic
                Anamneza + examen clinic + examene de laborator = Triunghiul de Diagnostic.

Acceptarea examenelor preanestezice si înaintea interventiilor chirurgicale de rutina (castrare), ajuta prin faptul ca, mai târziu daca apare o boala, proprietarul va sti de ce este asa de important examenul sângelui si se poate convinge mai usor ca acest examen este necesar.
5.) Examenele de laborator obligatorii
                În multe cabinete  americane în cazul interventiilor chirurgicale, în pretul interventiei se include si pretul examenului de laborator preanestezic, administrarea de infuzii i.v. în timpul interventiei, monitorizare pulsoximetrica si masurarea tensiunii arteriale. Deci interventia chirurgicala se face numai  în aceste conditii.

Ce fel de examene de laborator sunt indicate sa fie facute în laboratorul unui cabinet?

                În multe praxiuri se face numai hematocrit si BUN ( uree , n.n.) , dar acestea nu dau o imagine completa si proprietarul va avea impresia (falsa) ca s-a facut tot ce se poate pentru a descoperi problemele nevazute. Tabelul de mai jos prezinta un tabel de examene de laborator, care se foloseste în multe cabinete americane. Însa trebuie sa spunem ca difera de la cabinet  la cabinet  fiecare ce examene face.

Clinic sanatos sub 7 ani

Clinic sanatos peste 7 ani

Animale bolnave

hemograma tot.

hemograma totala

hemograma totala

ex. foliului de sânge

ex. foliului de sânge

ex. frotiului de sânge

ALT

ALT

ALT

ALKP

ALKP

ALKP

BUN

BUN

BUN

Creatinin?

Creatinin?

Creatinin?

Glucoz?

Glucoz?

Glucoz?

Proteine totale

Proteine totale

Proteine totale

Albumina

Albumina

Albumina

Globulina

Globulina

Globulina

electroliti

electroliti

electroliti

 

phosph

phosph

 

colesterol

lipase

 

calciu

calciu

 

bilirubina totala

bilirubina totala

analiza urinei

analiza urinei

analiza urinei



 

La care examene de laborator trebuie să fim atenţi în special?

Cum procedăm după aflarea rezultatelor examenelor de laborator, efectuăm anestezia cu protocolul obişnuit sau cu un protocol de anestezie-monitorizare specifică, sau amânăm operaţia?

Trombocitopenie : problema cea mai frecventă de coagulare a sângelui în cabinetele  veterinare. Înainte de orice intervenţie chirurgicală sau stomatologică trebuie să ne uităm, dar nu numai cu aparatul automat de laborator, şi manual de fiecare dată.

Leucocitoză: în urma infecţiei sau stresului.

Leucopenie, neutropenie  : scăderea funcţionalităţii sistemului imunitar.

Anemie: în cazul unui hematocrit scăzut este bine să se decidă, dacă este vorba de anemie regenerativă ( >80.000/ul la câine şi >60.000/ul la pisică) sau non-regenerativă. În cazul anemiei poate să rezulte hipoxie , care poate să producă complicaţii de anestezie.

Policitemie: este cauzat de cele mai multe ori de deshidratare, care poate să producă hipotensiune.

Enzime hepatice crescute sau valori ridicate ale funcţiilor rinichilor: fiecare cabinet decide cum procedează în cazul valorilor ridicate cu 10-50% sau 100%, ce fel de măsuri de precauţie va lua în cazul anesteziei. Întotdeauna trebuie să se consulte cu proprietarul  îndeaproape.

        Este interesantă observaţia, că se întâmplă de mai multe ori accidente de anestezie în cazul intervenţiilor chirurgicale aşa numite de rutină, în cazul animalelor tinere şi clinic sănătoase, decât în cazul animalelor peste 7 ani sau bolnave. În ultimele cazuri medicul veterinar aplică nişte măsuri de precauţie mult mai mari (examen preanestezic  de laborator amănunţit, eventual alegerea unui protocol de anestezie individuală, administrări de infuzii i.v. înainte, în timpul şi eventual după intervenţie, monitorizare mai atentă, etc.) şi lângă aceste măsuri de precauţie de cele mai multe ori nu sunt accidente de anestezie.

           Însă în cazul animalelor clinic sănătoase de cele mai multe ori acesta nu se face, şi când se întâmplă că animalul moare în timpul anesteziei, atunci medicul veterinar îi explică proprietarului că animalul a murit din cauza sensibilităţii la anestezic. Deci este important, ca înainte de anestezie să explicăm în amănunt proprietarului  de ce vrem să efectuăm examenele de laborator preanestezice . Să nu decidem înaintea proprietarului, crezând că el oricum nu va vrea să plătească costurile în plus pentru aceste examene.

            Datoria medicului veterinar este de a informa proprietarul despre tot şi temeinic, când întotdeauna trebuie să se ofere tot ce este mai bun.

Sterilizarea – avantaje si dezavantaje 

Ce este sterilizarea ( castrarea ) ?

Sterilizarea reprezinta procedura chirurgicala prin care sunt indepartate ovarele (in cazul femelelor) sau testiculele (in cazul masculilor).
Avantajele aplicarii acestei proceduri sunt multiple, incepand cu prevenirea dezechilibrelor hormonale aparute la femele (care in majoritatea cazurilor reprezinta punctul de plecare pentru probleme grave de sanatate) si terminand cu excluderea problemelor de comportament la animalele active sexual (mai ales in cazul masculilor). Consecintele dezechilbrelor hormonale in cazul femelelor apar la diferite intervale de timp, de obicei la animalele mature, si constau in tulburari ale ciclului sexual normal pe termen scurt, pana la modificari de ordin benign sau malign pe diferte sectoare ale aparatului genital. Toate acestea pot fi definitiv indepartate prin castrare.
In general proprietarii animalelor evita sa supuna animalul unei asemenea proceduri, de teama ca animalul va suferi modificari nedorite de comportament si ale aspectului fizic. Acest lucru nu este real, caracterul unui animal nu poate fi modificat in acest fel. Insa este adevarat ca multe animale sterilizate prezinta o predispozitie catre obezitate, in primul rand ca urmare a schimbarii metabolismului (in favoarea catabolismului), lucru care poate fi tinut sub control prin respectarea unei diete alimentare din partea proprietarului. Avantajele castrarii sunt prea multe pentru a renunta la ea doar de teama tendintei spre obezitate a animalului.
 

Procedura preoperatorie 

Din seara dinaintea zilei in care este programata interventia chirurgicala, este bine ca animalul sa nu primeasca hrana  iar din dimineata urmatoare dieta impune si restrictia hidrica (consultati-va cu medicul animalului dumneavoastra, nu toate animalele trebuie supuse acestei diete).
Este bine ca animalul sa fie internat in dimineata interventiei si supus unor unor investigatii, cel mai important si mai la indemana fiind analizele sanguine de rutina, pentru a preveni eventuale probleme de sanatate cu evolutie ascunsa, care ar putea complica evolutia postoperatorie. Apoi animalul este supus interventiei chirurgicale, executata de medicul chirurg asistat de personal medical de specialitate.
Dupa interventie, de la caz la caz, animalului i se administreaza calmante impotriva durerii si se recomanda adapstirea lui intr-un loc linistit si confortabil. Dupa caz, animalul poate ramane internat pana a doua zi sau incredintat in custodia proprietarului imediat dupa operatie.

Exista riscuri ale anesteziei? 

Atunci cand o persoana sau un animal sunt supuse anesteziei, exista intotdeauna un potential risc pentru complicatii.
Medicul si echipa lui vor lua masurile de precautie necesare pentru minimalizarea oricarui risc.
Inainte de anestezie medicul va consulta animalul. Sunt indicate teste de sange pentru depistarea unor eventuale afectiuni cu evolutie ascunsa inainte de interventia propriu-zisa. Daca exista suspiciuni legate de o eventuala afectiune se efectueaza teste suplimentare care pot intarzia momentul interventiei. Exista mai multe tipuri de anestezie posibile, medicul alegand varianta cea mai potrivita pentru fiecare animal in parte. Cea mai frecventa metoda de anestezie folosita la noi este neuroleptanalgezia . Este metoda folosita in cazul animalelor sanatoase clinic (mai ales in cazul interventiilor de sterilizare), tinere si adulte. Avantajele unei asemenea anestezii sunt : rapiditatea instalarii efectului ( administrarea se face cel mai frecvent intravenos) si metabolizarea relativ rapida, in cateva ore de la incetarea administrarii ketaminei animalul isi revine complet din starea de inconstienta. Medicamentul este hallucinogen, de multe ori animalele pot reactiona cu scancete postoperator, acestea fiind de obicei confundate cu eventuale dureri postoperatorii.
O alta metoda de anestezie practicata in medicina veterinara este cea cu propofol, indicate mai ales in cazul animalelor in varsta sau a celor suferinde, cu grad mai mare de epuizare fizica.Este o metoda similara celei cu ketamina. Anestezia cu isofluran – este cea mai sigura dar si cea mai costisitoare metoda de anestezie disponibila in cazul animalelor. Acest tip de anestezie presupune intubarea animalului si anestezierea lui cu gaz anestezic (isofluran). Este o anestezie extrem de sigura, oferind medicului un control bun asupra pacientului, revenirea din anestezie fiind rapida si scutind animalul de multe complicatii postoperatorii. Pe tot parcursul desfasurarii interventiei, animalul este monitorizat cardiac,respirator, ca nivel de oxigenare tisulara si al circulatiei sanguine. Practic medicul are capacitatea sa intervina in orice moment ca sa previna din timp o eventuala complicatie intraoperator. De obicei, interventiile chirurgicale se desfasoara cu conectarea animalului la o linie de perfuzie intravenoasa. Aceasta este deasemenea o cale de administrare a unor medicamente in timpul operatiei. 

Ce trebuie facut dupa interventia chirurgicala? 

Animalul supus operatiei de sterilizare este bine sa aiba un regim de viata usor restrictiv pentru o perioada de cateva zile dupa operatie.
Astfel, activitatea fizica trebuie sa se rezume la plimbari usoare si mai scurte decat de obicei, fara exercitii fizice care sa solicite organismul sa depuna eforturi deosebite, sa nu faca sarituri sau sa alerge. Unele animale, instinctiv, ling locul suturii, lucru care trebuie interzis cu desavarsire pana la mimentul scoaterii firelor (in cazul suturilor externe) cu matase chirurgicala, sau pana in a 10-a zi de la operatie (in cazul suturilor intradermice cu fir resorbabil). Pentru aceasta fie se pune pe gatul animalului un collar elizabetan (speciale pentru animale ) care nu da voie animalului sa intoarca capul catre locul respective, fie se imbraca animalul in camasi special croite, numite camasi Alfort. Obligatoriu dupa interventia chirurgicala animalul este supus antibioterapiei pentru un numar de zile pe care il decide medicul.