Este necesar sau nu examenul de laborator înainte de anestezie?

                Aici vrem să răspundem la aceste întrebări, dar întâi am vrea să vă prezentăm opinia unui medic uman (R. Kreisburg, MD) despre arta punerii diagnosticului.

Arta diagnostizării

„Pentru un diagnostic corespuzător avem nevoie de decizii corecte.
Pentru deciziile corecte este necesară informaţia corectă.
Pentru a face rost de informaţii corecte, trebuie să punem întrebările corespunzătoare.
Întrebările corespunzătoare sunt cheia priceperii practicianului.”

Este necesar ( şi în ce caz ) examenul de laborator înainte de anestezie?

În această temă opiniile se deosebesc atât la medicii veterinari, cât şi la cei umani.

Argumentele celor care sunt împotriva examenelor de laborator preanestezie:

1.) examenul de laborator ridică costurile anesteziei/intervenţiei chirurgicale
2.) valorile de laborator „crescute” în unele cazuri nu înseamnă întotdeauna probleme ale organelor, pentru că valorile „normale” de laborator de multe ori variază în funcţie de individ.

Argumentele celor care sunt pentru examene de laborator preanestezie:

1.) Creşte siguranţa anesteziei
                După unele studii, la 10 % din animalele clinic sănătoase aduse pentru intervenţii chirurgicale de rutină (ovariohisterectomie, castrare), se găsesc anomalii la examenul de rutină al sângelui. Un studiu a demonstrat, că în cabinetele americane chestionate,  examenele de laborator cu valori anormale au dus la schimbarea protocolului de anestezie şi la aprox. 3% din cazurile cu animalul clinic sănătos s-a amânat intervenţia chirurgicală.
2.) Scade îngrijorarea practicianului şi a proprietarului faţă de riscul anesteziei
                Procentul accidentelor de anestezie (scăzut) nu-i interesează pe proprietari, dacă moartea animalului sub anestezie a fost al lor. Este sarcina medicului veterinar ca să liniştească proprietarul şi să propună aceste teste şi să le explice în amănunt. Bineînţeles, proprietarul decide dacă va solicita examenele de laborator preanestezie, sau nu. Să nu uităm expresia, că în lipsa cunoştinţelor proprietarul va decide numai pe baza preţului. Dacă proprietarul decide că nu vrea aceste examene, atunci este indicată semnarea unei declaraţii despre această decizie.
3.) Ajută la stabilirea valorilor de bază a examenului de laborator al sângelui animalului
                În general examenul preanestezic este prima ocazie când examinăm sângele unui animal clinic sănătos. Având în vedere că valorile normale de laborator diferă individual, astfel poate să fie important ca să stabilim valorile de bază la un individ. Este util ca să dăm o copie a rezultatelor la proprietar cu explicarea valorilor scăzute sau crescute. Pentru că în foarte multe cazuri se întâmplă ca o mare parte a proprietarilor vor cere ei la vizitele următoare să se verifice valorile de laborator cu un examen nou. Această abordare ajută prin faptul că în timpul vieţii animalului se fac de mai multe ori teste de laborator de rutină şi din valorile rezultatelor primite putem să observăm din timp apariţia timpurie a bolilor ficatului sau rinichilor, astfel ajutănd practicianul.
4.) Ajută la executarea Triunghiului de Diagnostic
                Anamneză + examen clinic + examene de laborator = Triunghiul de Diagnostic. Acceptarea examenelor preanestezice şi  înaintea intervenţiilor chirurgicale de rutină (castrare), ajută prin faptul că, mai târziu dacă apare o boală, proprietarul va şti de ce este aşa de important examenul sângelui şi se poate convinge mai uşor că acest examen este necesar.
5.) Examenele de laborator obligatorii
                În multe cabinete  americane în cazul intervenţiilor chirurgicale, în preţul intervenţiei se include şi preţul examenului de laborator preanestezic, administrarea de infuzii i.v. în timpul intervenţiei, monitorizare pulsoximetrică şi măsurarea tensiunii arteriale. Deci intervenţia chirurgicală se face numai  în aceste condiţii.

Ce fel de examene de laborator sunt indicate să fie făcute în laboratorul unui cabinet?

                În multe praxiuri se face numai hematocrit şi BUN ( uree , n.n.) , dar acestea nu dau o imagine completă şi proprietarul va avea impresia (falsă) că s-a făcut tot ce se poate pentru a descoperi problemele nevăzute. Tabelul de mai jos prezintă un tabel de examene de laborator, care se foloseşte în multe cabinete americane. Însă trebuie să spunem că diferă de la cabinet  la cabinet  fiecare ce examene face.

La care examene de laborator trebuie să fim atenţi în special?

Cum procedăm după aflarea rezultatelor examenelor de laborator, efectuăm anestezia cu protocolul obişnuit sau cu un protocol de anestezie-monitorizare specifică, sau amânăm operaţia?

Trombocitopenie : problema cea mai frecventă de coagulare a sângelui în cabinetele  veterinare. Înainte de orice intervenţie chirurgicală sau stomatologică trebuie să ne uităm, dar nu numai cu aparatul automat de laborator, şi manual de fiecare dată.

Leucocitoză: în urma infecţiei sau stresului.

Leucopenie, neutropenie  : scăderea funcţionalităţii sistemului imunitar.

Anemie: în cazul unui hematocrit scăzut este bine să se decidă, dacă este vorba de anemie regenerativă ( >80.000/ul la câine şi >60.000/ul la pisică) sau non-regenerativă. În cazul anemiei poate să rezulte hipoxie , care poate să producă complicaţii de anestezie.

Policitemie: este cauzat de cele mai multe ori de deshidratare, care poate să producă hipotensiune.

Enzime hepatice crescute sau valori ridicate ale funcţiilor rinichilor: fiecare cabinet decide cum procedează în cazul valorilor ridicate cu 10-50% sau 100%, ce fel de măsuri de precauţie va lua în cazul anesteziei. Întotdeauna trebuie să se consulte cu proprietarul  îndeaproape.

        Este interesantă observaţia, că se întâmplă de mai multe ori accidente de anestezie în cazul intervenţiilor chirurgicale aşa numite de rutină, în cazul animalelor tinere şi clinic sănătoase, decât în cazul animalelor peste 7 ani sau bolnave. În ultimele cazuri medicul veterinar aplică nişte măsuri de precauţie mult mai mari (examen preanestezic  de laborator amănunţit, eventual alegerea unui protocol de anestezie individuală, administrări de infuzii i.v. înainte, în timpul şi eventual după intervenţie, monitorizare mai atentă, etc.) şi lângă aceste măsuri de precauţie de cele mai multe ori nu sunt accidente de anestezie.

           Însă în cazul animalelor clinic sănătoase de cele mai multe ori acesta nu se face, şi când se întâmplă că animalul moare în timpul anesteziei, atunci medicul veterinar îi explică proprietarului că animalul a murit din cauza sensibilităţii la anestezic. Deci este important, ca înainte de anestezie să explicăm în amănunt proprietarului  de ce vrem să efectuăm examenele de laborator preanestezice . Să nu decidem înaintea proprietarului, crezând că el oricum nu va vrea să plătească costurile în plus pentru aceste examene.

            Datoria medicului veterinar este de a informa proprietarul despre tot şi temeinic, când întotdeauna trebuie să se ofere tot ce este mai bun.

Sterilizarea – avantaje si dezavantaje 

Ce este sterilizarea ( castrarea ) ?

Sterilizarea reprezinta procedura chirurgicala prin care sunt indepartate ovarele (in cazul femelelor) sau testiculele (in cazul masculilor).
Avantajele aplicarii acestei proceduri sunt multiple, incepand cu prevenirea dezechilibrelor hormonale aparute la femele (care in majoritatea cazurilor reprezinta punctul de plecare pentru probleme grave de sanatate) si terminand cu excluderea problemelor de comportament la animalele active sexual (mai ales in cazul masculilor). Consecintele dezechilbrelor hormonale in cazul femelelor apar la diferite intervale de timp, de obicei la animalele mature, si constau in tulburari ale ciclului sexual normal pe termen scurt, pana la modificari de ordin benign sau malign pe diferte sectoare ale aparatului genital. Toate acestea pot fi definitiv indepartate prin castrare.
In general proprietarii animalelor evita sa supuna animalul unei asemenea proceduri, de teama ca animalul va suferi modificari nedorite de comportament si ale aspectului fizic. Acest lucru nu este real, caracterul unui animal nu poate fi modificat in acest fel. Insa este adevarat ca multe animale sterilizate prezinta o predispozitie catre obezitate, in primul rand ca urmare a schimbarii metabolismului (in favoarea catabolismului), lucru care poate fi tinut sub control prin respectarea unei diete alimentare din partea proprietarului. Avantajele castrarii sunt prea multe pentru a renunta la ea doar de teama tendintei spre obezitate a animalului.
 

Procedura preoperatorie 

Din seara dinaintea zilei in care este programata interventia chirurgicala, este bine ca animalul sa nu primeasca hrana  iar din dimineata urmatoare dieta impune si restrictia hidrica (consultati-va cu medicul animalului dumneavoastra, nu toate animalele trebuie supuse acestei diete).
Este bine ca animalul sa fie internat in dimineata interventiei si supus unor unor investigatii, cel mai important si mai la indemana fiind analizele sanguine de rutina, pentru a preveni eventuale probleme de sanatate cu evolutie ascunsa, care ar putea complica evolutia postoperatorie. Apoi animalul este supus interventiei chirurgicale, executata de medicul chirurg asistat de personal medical de specialitate.
Dupa interventie, de la caz la caz, animalului i se administreaza calmante impotriva durerii si se recomanda adapstirea lui intr-un loc linistit si confortabil. Dupa caz, animalul poate ramane internat pana a doua zi sau incredintat in custodia proprietarului imediat dupa operatie.

Exista riscuri ale anesteziei? 

Atunci cand o persoana sau un animal sunt supuse anesteziei, exista intotdeauna un potential risc pentru complicatii.
Medicul si echipa lui vor lua masurile de precautie necesare pentru minimalizarea oricarui risc.
Inainte de anestezie medicul va consulta animalul. Sunt indicate teste de sange pentru depistarea unor eventuale afectiuni cu evolutie ascunsa inainte de interventia propriu-zisa. Daca exista suspiciuni legate de o eventuala afectiune se efectueaza teste suplimentare care pot intarzia momentul interventiei. Exista mai multe tipuri de anestezie posibile, medicul alegand varianta cea mai potrivita pentru fiecare animal in parte. Cea mai frecventa metoda de anestezie folosita la noi este neuroleptanalgezia . Este metoda folosita in cazul animalelor sanatoase clinic (mai ales in cazul interventiilor de sterilizare), tinere si adulte. Avantajele unei asemenea anestezii sunt : rapiditatea instalarii efectului ( administrarea se face cel mai frecvent intravenos) si metabolizarea relativ rapida, in cateva ore de la incetarea administrarii ketaminei animalul isi revine complet din starea de inconstienta. Medicamentul este hallucinogen, de multe ori animalele pot reactiona cu scancete postoperator, acestea fiind de obicei confundate cu eventuale dureri postoperatorii.
O alta metoda de anestezie practicata in medicina veterinara este cea cu propofol, indicate mai ales in cazul animalelor in varsta sau a celor suferinde, cu grad mai mare de epuizare fizica.Este o metoda similara celei cu ketamina. Anestezia cu isofluran – este cea mai sigura dar si cea mai costisitoare metoda de anestezie disponibila in cazul animalelor. Acest tip de anestezie presupune intubarea animalului si anestezierea lui cu gaz anestezic (isofluran). Este o anestezie extrem de sigura, oferind medicului un control bun asupra pacientului, revenirea din anestezie fiind rapida si scutind animalul de multe complicatii postoperatorii. Pe tot parcursul desfasurarii interventiei, animalul este monitorizat cardiac,respirator, ca nivel de oxigenare tisulara si al circulatiei sanguine. Practic medicul are capacitatea sa intervina in orice moment ca sa previna din timp o eventuala complicatie intraoperator. De obicei, interventiile chirurgicale se desfasoara cu conectarea animalului la o linie de perfuzie intravenoasa. Aceasta este deasemenea o cale de administrare a unor medicamente in timpul operatiei. 

Ce trebuie facut dupa interventia chirurgicala? 

Animalul supus operatiei de sterilizare este bine sa aiba un regim de viata usor restrictiv pentru o perioada de cateva zile dupa operatie.
Astfel, activitatea fizica trebuie sa se rezume la plimbari usoare si mai scurte decat de obicei, fara exercitii fizice care sa solicite organismul sa depuna eforturi deosebite, sa nu faca sarituri sau sa alerge. Unele animale, instinctiv, ling locul suturii, lucru care trebuie interzis cu desavarsire pana la mimentul scoaterii firelor (in cazul suturilor externe) cu matase chirurgicala, sau pana in a 10-a zi de la operatie (in cazul suturilor intradermice cu fir resorbabil). Pentru aceasta fie se pune pe gatul animalului un collar elizabetan (speciale pentru animale ) care nu da voie animalului sa intoarca capul catre locul respective, fie se imbraca animalul in camasi special croite, numite camasi Alfort. Obligatoriu dupa interventia chirurgicala animalul este supus antibioterapiei pentru un numar de zile pe care il decide medicul.